Bla bla bla – it’s a love song

Cum ar fi ca melodia asta să trezească un sentiment și în mine? O sclipire, o tresărire, un ceva acolo. Pentru cine să cânt? Tu pentru cine cânți oare?

De câte ori se îndrăgostesc oamenii într-o viață? Și pentru ce? Și cum? Dar când? Unde? Pentru cât timp? Și ce folos găsesc în asta?

Sufletele noastre sunt prea murdare pentru a merita să se simtă iubite.

Cât de stupid sună – „iubire”.

Guess I’m getting too old for this shit.

Te-ai (re)găsit(?)!

În mizeria socială prin care te învărți.  În trecătorii care nu te observă. În trecătorii care îți zâmbesc într-o joi la ora 17. În persoanele care arată ca tine. În persoanele care arată așa cum vrei să arăți. În oamenii pe care îți dorești să-i fi putut iubi. În oamenii pe care ai vrea să nu îi fi iubit vreodată. În locurile în care nu ai mers. În locul în care totul a început. În locul în care totul s-a sfârșit. În adevărurile pe care nu le-ai aflat. În adevărul pe care îți dorești să nu îl fi știu. În întrebările pe care nu le-ai adresat. În dorințele pe care nu le-ai exprimat. În planurile pe care încă nu le-ai făcut. În prietenele care au plecat. În jumătatea care s-a schimbat. În proiectele pe care nu le-ai început. În proiectele pe care încă nu le-ai finalizat. În lucrurile pe care le-ai realizat.

Printre resturi.

Am hotărât. M-am regăsit în zilele de toamnă.

De ce cred eu că femeile sunt mai superficiale, mai ipocrite și mai idioate decât bărbații?

Pentru că sunt. E în natura lor să fie. Să se hi-hi-hi și ha-ha-ha și să te transforme peste noapte într-un prost. Pe tine, bărbatul de rând. Bărbatul care nu e în stare să le descifreze și să le calmeze cu o palmă după cap (ipotetică). „Domină-ți femeia, ai grijă de ea sau las-o până să te lase ea!” – motto-ul oricărui bărbat în viață ar trebui să fie ăsta.

Treaba-i simplă. Bărbatul e porc până  într-o bună zi când se îndrăgostește cu adevărat și încetează să mai fie. Femeia, în schimb, este o vulpe șireată până moare. În copilărie toate fetițele visează la Feți-Frumoși cu stea în frunte, cal alb, armură și toate alea, în adolescență toate inocentele sunt în căutarea iubirii adevărate, iar după 20 femeile se transformă brusc în mașini frumoase și perfect funcționabile de sex. Da, da. Femeile alea care tânjesc după un bărbat care să le iubească, să le ocrotească, să le surprindă, să le admire, să le pună lumea la picioare etc. sunt mai nocive decât bărbații. Femeia nu știe să fie prietenă sau iubită. Nu știe să fie prietenă pentru prietena ei, care oricum nu-i este prietenă și nici nu este capabilă să fie devotată unui singur bărbat.

Femeia este singură împotrivă tuturor, dar mai ales împotriva ei. Ia totul de-a gata și nu va face niciodată, dar niciodată, nimic din ce nu va fi în favoarea ei. Scopul oricărei femei în viață e să-și atingă scopul – în orice context, în fața oricui, sub orice preț  și indiferent de consecințe. Ca iubită, îți va face altar și va jura iubire eternă, iar tu vei crede că a coborât raiul pe pământ. Nu, nu așa stau lucrurile. Femeia răspunde întotdeauna cu aceeași monedă. Spune-i „iubito” de 3 ori apoi renunță la acest „nume de cod” și pregăteste-te pentru apocalipsă. „Te iubesc atât timp cât îmi convine să te iubesc”.

Nu sunt sigură ce se întâmplă după nașterea primului copil. Tind să cred că abia atunci se schimbă ceva. Dar e și normal să se potolească atunci „fiara” din femeie pentru că, evident, și-a atins scopul: și-a obținut progenitura, are casă, are soț. Asta fac femeile, pentru asta caută juma’ de viață prostul perfect. Ar căuta și mai mult și mai bine, dar vezi tu, timpul este limitat. Femeia trebuie să bifeze câteva chestii de pe listă până în 30 plus: o bucată întreținător, o casă, un serviciu decent (că deh! e emancipată), chestii de astea „banale”.

Și se mai plâng toate că bărbații sunt misogini și porci și afemeiați și mai știu eu câte. Un bărbat îndrăgostit e un bărbat îndrăgostit. O femeie îndrăgostită e doar o femeie mulțumită pentru moment.